E incredibil cum absolut involuntar mintea ne zboara la locuri si mai ales la persoane pe care,cel putin eu din prea mult orgoliu mi se intampla sa nu-mi doresc neaparat sa le dau prea multa importanta.
Asta cred ca e granita dintre rational si irational,dintre ceea ce ne-am dorii sa fie si ceea ce este de fapt in mintea si mai ales in sufletul nostru.
Mi se pare ca aberez analizand chestia asta,dar totusi e reala,mi se intampla!Si nu,nu e prima data,dar parca e prea nesperata treaba...ma uimeste si mai tare pt ca imi evidentiaza parti ale personalitatii nestiute pana acum...e altfel!
Sa fie oare adevarat ca persoanele sensibile se ascund in spatele unei masti ce le face sa para intangibile,dure?Sau doar anumite sentimente ne evidentiaza latura sensibila pe care atunci cand nu le traim o avem bine ascunsa in "buzunarul magic de la piept"?Oare latura asta e activata de cei care reusesc sa o descopere in noi?Si nu,acum nu mai e vorba de confuzie,acum intrebarile retorice din mintea mea se dezlantuie si eu astept...si numar zile...
2 comentarii:
nu este bine sa fugim de o imagine creata artificial. trebuie sa luam contact cu masca si pe urma sa vedem ce facem...
Intr-adevar,dar ce facem cand noi suntem cei ce avem masca si ne temem s-o inlaturam pt a nu fi vulnerabili in fata celorlalti?atunci trebuie sa alegem si e f dificil mai ales daca nu stim exact ce vrem si mai suntem si f schimbatori:))daaar cred ca o sa risc totusi:D
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!