Road to nowhere

It's sad to find out that what you wanted doesn't match what you dreamed it would be...somewhere I'll find someone who's going nowhere and we'll go there together...[:))]

Different or like everyone else?

A fi diferit este in mentalitatea ruginita a multora echivalent cu a fi ciudat,iar a fi ca toata lumea poate insemna "a fi in tendinte" nu neaparat a fi o alta oaie a turmei de idioti..dar de cele mai multe ori tocmai sus-numita categorie de personaje alcatuieste turma si sa nu uitam ca pt a ne da seama de anumite lucruri trebuie sa avem macar o urma stravezie de inteligenta,asa ca...sa revenim la oile noastreee!
Din punctul meu de vedere,exact acea viziune diferita asupra lucrurilor, acel fel de a fi "altfel" si originalitatea in toate formele ei sunt ingredientele esentiale pt a fi remarcat/a si de ce nu..admirat/a intr-o societate majoritar formata din fotocopiati.
O idee noua,un stil nou...o stralucire diferita in privire sunt semnele ca nu degeaba suntem cu totii diferiti,ci din fericire si nu trebuie decat sa evidentiem diferentele pentru mai multa diversitate si armonie.
Am fost creati diferiti,dar totusi la fel,insa multi nu pot sa nu tinda spre ce vor,au sau isi propun sa aiba altii,isi pierd identitatea incercand sa fie altcineva..desi versiunea lor cea mai buna e cu siguranta alegerea care ii prinde cel mai bine.
Farmecul consta in a fi altfel ,nimeni nu e de neinlocuit insaaa "In order to be irreplaceable,one must always be different."-Coco Chanel

One life

Stim ca avem o singura viata (posibil doua dar inca nu s-a intors nimeni de dincolo sa ne asigure de chestia asta) si cum procedam? Ne bucuram de fiecare clipa,asa cum ar trebui sau uitam deseori ca nu suntem nemuritori?
Cred ca aII-a varianta e cea mai des intalnita in vietile tuturor indiferent de varsta,religie,ocupatie etc.,daaar mai exista si cei care profita din plin,ori de cate au ocazia traiesc la maxim fiecare experienta pe care le-o ofera viata,bucurandu-se de fiecare moment,visand,iubind viata cu tot ce presupune ea.
Exista si o aIII-a categorie-cei ce uneori uita,dar si cand isi amintesc ca viata e o minune si ca trebuie s-o aprecieze si sa profite din plin de ea,nu se dau in laturi de la orice i-ar putea face sa se simta mai impliniti.
Nu-mi plac deloc insa,cei care nu incearca sa transpuna teoria in practica,adica cei constienti de faptul ca timpul trece,nu poate fi oprit si nu se mai intoarce,daar care nu i-au masuri in ceea ce priveste propria lor existenta.
Mi se pare ciudat totusi,ca la nici cei 20 de ani ai mei imi pun intrebari din-astea profunde,dar in cazul asta cu siguranta e bine mai devreme,decat mai tarziu.:-p
Tu in ce categorie te integrezi si care sunt lucrurile care niciodata nu dau gres in a te bucura si ati da senzatia ca traiesti cu adevarat?

Self-Confidence

Rasfoind o revista "Elle" din 2008 ce o avea pe una din actritele mele favorite pe coperta-Keira Knightley despre care,excluzand aprecierile referitoare la cariera sa,s-au scris multe..incepand cu barfele referitoare la anorexia de care ar fi suferit si pana la nenumaratele sale aparitii nud,mi-am dat seama ca a avea incredere in noi insine inseamna totul de cele mai multe ori.
Increderea vine din interior dar are in primul rand legatura cu exteriorul,cu aspectul nostru fizic..o parere proasta despre noi ne va face sa esuam in majoritatea activitatilor pe care le vom intreprinde,subaprecierea degenerand in profunde tulburari comportamentale si nu numai,cele mai cunoscute fiind anorexia,depresia,inclusiv recurgerea la operatiile estetice.
Surprinzator este faptul ca in general,persoanele care n-ar trebui sa-si faca prea multe griji cu privire la felul cum arata sunt cele care fac asta,analizandu-se riguros si tanjind intotdeauna spre mai bine.
Revenind la Keira,aceasta afirma in interviul pentru Elle ca n-o intereseaza parerea celorlalti si ca n-ar putea spune ca este multumita 100% de felul cum arata pentru ca ar mintii deoarece in opinia ei nimeni nu este multumit complet.
Intr-adevar,trebuie sa recunoastem ca oricat de fabulos am arata, cu totii avem defectele noastre,mai multe sau mai putine,mai evidente sau mai putin evidente,insa cheia catre increderea in noi se afla in puterea de a trai cu defectele pe care le avem,pastrandu-ne totusi "ochiul critic "(ce folosit cum trebuie,nu face decat sa imbunatateasca lucrurile)si bucurandu-ne de noi in fiecare zi,caci nu-i asa?..cu totii suntem unici si frumosi in felul nostru!:D
Personal...I definetly love myself..desi acest lucru poate fi interpretat ca o atitudine perfect narcisista..insaaa ca si Keira K. nu sunt interesata prea mult de parerea celor din jur,atata timp cat oglinda imi spune tot ce trebuie sa stiu despre mine:))Tu..cum esti?

In order to live life fully you need an ambition

"Ambition is defined as a strong desire to obtain success,power,or riches or as something that you want to do or to obtain.Having an ambition represents everything to many people.The only purpose in a man's life is fulfilling his dream,because an ambition can be associated with a dream.And if this dream doesn't exist you can't say that you have lived your life to the full.."

Who are your ambitions?..........you should not tell them,just ask yourself!

Strange feelings

E incredibil cum absolut involuntar mintea ne zboara la locuri si mai ales la persoane pe care,cel putin eu din prea mult orgoliu mi se intampla sa nu-mi doresc neaparat sa le dau prea multa importanta.
Asta cred ca e granita dintre rational si irational,dintre ceea ce ne-am dorii sa fie si ceea ce este de fapt in mintea si mai ales in sufletul nostru.
Mi se pare ca aberez analizand chestia asta,dar totusi e reala,mi se intampla!Si nu,nu e prima data,dar parca e prea nesperata treaba...ma uimeste si mai tare pt ca imi evidentiaza parti ale personalitatii nestiute pana acum...e altfel!
Sa fie oare adevarat ca persoanele sensibile se ascund in spatele unei masti ce le face sa para intangibile,dure?Sau doar anumite sentimente ne evidentiaza latura sensibila pe care atunci cand nu le traim o avem bine ascunsa in "buzunarul magic de la piept"?Oare latura asta e activata de cei care reusesc sa o descopere in noi?Si nu,acum nu mai e vorba de confuzie,acum intrebarile retorice din mintea mea se dezlantuie si eu astept...si numar zile...

Confused

De nenumarate ori am fost pusi si vom fi pusi in situatii care ne vor invita la o meditatie si analiza psihologica profunda.Intrebari de genul: "O fi bine?""O fi rau?""Ce sa fac?""Ce o sa creada?"Cum e mai bine?""Merita..?"ne vor invada mintea,desi ele tin mai mult de irational,pt ca de obicei se refera la "love problems".In aceasta perioada ma confrunt cu aceaste intrebari la care singura trebuie sa-mi raspund,desi tanjesc dupa raspunsuri gratuite,venite de la altii,ca asa e mai usor..nu?Dar NU si mai bine clar pt ca in fond dilemele sunt ale mele,iar cheia elucidarii lor e mai aproape decat cred,dar poate mi-e teama s-o vad?mmmda..foooarte posibil!
E bine sa risti caci altfel n-ai cum sa castigi,dar nici sa pierzi,e bine sa incerci caci altfel n-ai sa stii niciodata cum ar fi fost daca...O dovada de lasitate ar fi insa sa renunti doar pt ca ti se pare greu,nepotrivit,ciudat..fiindca niciodata nu se stie ce se poate intampla si mai ales pt ca e bine ca niciodata sa nu spui niciodata!
Si-acum sa transpunem teoria in practica...this is the hardest part!