Stim ca avem o singura viata (posibil doua dar inca nu s-a intors nimeni de dincolo sa ne asigure de chestia asta) si cum procedam? Ne bucuram de fiecare clipa,asa cum ar trebui sau uitam deseori ca nu suntem nemuritori?
Cred ca aII-a varianta e cea mai des intalnita in vietile tuturor indiferent de varsta,religie,ocupatie etc.,daaar mai exista si cei care profita din plin,ori de cate au ocazia traiesc la maxim fiecare experienta pe care le-o ofera viata,bucurandu-se de fiecare moment,visand,iubind viata cu tot ce presupune ea.
Exista si o aIII-a categorie-cei ce uneori uita,dar si cand isi amintesc ca viata e o minune si ca trebuie s-o aprecieze si sa profite din plin de ea,nu se dau in laturi de la orice i-ar putea face sa se simta mai impliniti.
Nu-mi plac deloc insa,cei care nu incearca sa transpuna teoria in practica,adica cei constienti de faptul ca timpul trece,nu poate fi oprit si nu se mai intoarce,daar care nu i-au masuri in ceea ce priveste propria lor existenta.
Mi se pare ciudat totusi,ca la nici cei 20 de ani ai mei imi pun intrebari din-astea profunde,dar in cazul asta cu siguranta e bine mai devreme,decat mai tarziu.:-p
Tu in ce categorie te integrezi si care sunt lucrurile care niciodata nu dau gres in a te bucura si ati da senzatia ca traiesti cu adevarat?
2 comentarii:
O remarcă vis-a-vis de ce spuneai...nu sunt de acord cu cei care plecînd de la premisa că viaţa trece şi deci trebuie să profiţi la maximum de ea nu se dau în lături de la nimic,aceştia consideră viaţa ca o pradă, o competiţie în care trebuie să dai din coate sa le-o iei înaintea celorlalţi, şi din păcate cred că acestă categorie de oameni este din ce în ce mai numeroasă
hmm..depinde cum pui problema,eu cand am folosit expresia "nu se dau în lături de la nimic" m-am referit la orice i-ar putea face fericiti(lucruri benefice deci...care ii vizeaza in primul rand pe ei):-p
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!