Who wants to be alone?

Nimeni..cu siguranta!dar cum se face ca foarte multi suntem cu adevarat sau ne simtim deseori singuri?De fapt cu totii avem "momentele" noastre,insa tocmai atunci ar trebui sa intervina ei..prietenii,familia,cunostintele de orice fel,nu?Asta e,cred,cel mai important rol al lor pt care le acordam calitatea de "prieten/a"..dar ce se intampla cand totusi simti ca ei nu te ajuta cu nimic sa iesi din starea ta,cand simti ca esti,ai fost si vei fi doar tu cu tine pt ca nu de putine ori ti s-a demonstat ca asa e mai bine..?
Cauti,incerci din rasputeri,cu toata rabdarea si vointa din lume sa gasesti in cineva increderea de care ai nevoie pt a fi "TU",pt a te confesa linistit,pt a primi nepretuitele sfaturi sincere,pt a castiga prietenia dezinteresata a cuiva care fara doar si poate ar da alta culoare existentei tale,dar daca nu apare?
Te gandesti ca esti prea pretentios,ca poate te grabesti,ca totusi o sa apara..si continui sa speri,caci "fara prietenie,viata este fara valoare"-("Sine amicitia vitam esse nullam"-Cicero).
Faci bine procedand astfel?..cu siguranta (o sa apara)!